1 De aceea, când noi nu am mai putut răbda, am gândit că ar fi bine să fim lăsați în Atena singuri; 2 Și am trimis pe Timotei, fratele nostru și servitor al lui Dumnezeu și conlucrătorul nostru în evanghelia lui Cristos, pentru a vă întări și a vă mângâia referitor la credința voastră, 3 Ca nimeni să nu fie clătinat de aceste necazuri, fiindcă știți voi înșivă că pentru aceasta suntem rânduiți. 4 Fiindcă într-adevăr, când eram cu voi, v-am spus dinainte că vom avea de suferit necaz, așa cum s-a și întâmplat și știți. 5 Din această cauză, când eu nu am mai putut răbda, am trimis pentru a cunoaște credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă ispitească și munca noastră să fie în zadar. 6 Dar acum, când Timotei a venit de la voi la noi și ne-a adus vești bune ale credinței voastre și ale dragostei creștine și că aveți o amintire bună despre noi întotdeauna, dorind mult să ne vedeți, precum și noi pe voi. 7 Din această cauză, fraților, ne-am mângâiat în legătură cu voi în tot necazul și strâmtorarea noastră, prin credința voastră, 8 Pentru că acum trăim, dacă voi stați neclintiți în Domnul. 9 Fiindcă ce mulțumiri îi putem da înapoi lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi înaintea Dumnezeului nostru, 10 Rugându-ne foarte mult noapte și zi, ca să vă vedem fața și să desăvârșim ceea ce lipsește credinței voastre? 11 Iar Dumnezeu însuși și Tatăl nostru și Domnul nostru, Isus Cristos, să ne îndrepte calea spre voi. 12 Iar Domnul să vă facă să creșteți și să abundați în dragoste unii pentru alții și pentru toți, precum și noi pentru voi, 13 Ca să vă întărească inimile să fie ireproșabile în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, adică Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos cu toți sfinții săi.