1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis: 2 Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est? 3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun? 4 Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu. 5 Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni. 6 Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta. 7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor? 8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine? 9 Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi? 10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău. 11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine? 12 De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi, 13 De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta? 14 Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept? 15 Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi. 16 Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa? 17 Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti. 18 Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns; 19 Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei. 20 Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului. 21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el. 22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie. 23 El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui. 24 Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie. 25 Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic. 26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui; 27 Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui. 28 Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane de pietre. 29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ. 30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el. 31 Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui. 32 Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde. 33 Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul. 34 Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii. 35 Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.