1 După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; și Isus s-a urcat la Ierusalim. 2 Și era în Ierusalim, lângă piața oilor, o scăldătoare, care se numește în evreiește Betesda, având cinci arcade. 3 În acestea zăcea o mulțime mare de neputincioși, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. 4 Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea. 5 Și acolo era un anumit om care era în neputință de treizeci și opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând și știind că era așa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii făcut sănătos? 7 Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. 8 Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ți patul și umblă. 9 Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla; însă în ziua aceea era sabatul. 10 De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îți este legiuit să îți iei patul. 11 El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ți patul și umblă. 12 Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ți-a spus: Ia-ți patul și umblă? 13 Dar cel vindecat nu știa cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulțime în locul acela. 14 După acestea Isus l-a găsit în templu și i-a spus: Iată, ești făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ți se întâmple ceva mai rău. 15 Omul s-a dus și a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos. 16 Și de aceea iudeii îl persecutau pe Isus și căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat. 17 Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; și eu lucrez. 18 Din această cauză iudeii căutau și mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar și spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Atunci Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuși, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea și Fiul le face la fel. 20 Fiindcă Tatăl iubește pe Fiul și îi arată tot ce face el; și îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21 Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește. 22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului, 23 Ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi. 26 Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viață în el însuși. 27 Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului. 28 Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui, 29 Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării. 30 Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis. 31 Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată. 32 Este altul care aduce mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan și el a adus mărturie adevărului. 34 Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiți salvați. 35 El era o lumină aprinsă și strălucitoare, și voi ați voit să vă veseliți pentru un timp în lumina lui. 36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis. 37 Și Tatăl însuși, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea, nici nu i-ați văzut chipul. 38 Și cuvântul lui nu îl aveți rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeți voi. 39 Cercetați scripturile, pentru că voi gândiți că în ele aveți viață eternă; și ele sunt cele care aduc mărturie despre mine. 40 Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață. 41 Nu primesc onoare de la oameni. 42 Dar vă știu că nu aveți în voi dragostea lui Dumnezeu. 43 Am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veți primi. 44 Cum puteți crede voi care primiți onoare unii de la alții și nu căutați onoarea care vine doar de la Dumnezeu? 45 Să nu gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeți. 46 Fiindcă, dacă l-ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine. 47 Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?