1 Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineața, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră și pe alte femei împreună cu ele. 2 Și au găsit piatra rostogolită de la mormânt. 3 Și au intrat și nu au găsit trupul Domnului Isus. 4 Și s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbați au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare; 5 Și pe când li s-a făcut teamă și și-au plecat fețele la pământ, le-au spus: De ce căutați pe cel viu între cei morți? 6 Nu este aici, ci a înviat; amintiți-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea, 7 Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie crucificat și a treia zi să învie. 8 Și ele și-au amintit cuvintele lui. 9 Și s-au întors de la mormânt și au povestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Și erau Maria Magdalena, și Ioana, și Maria, mama lui Iacov, și celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor. 11 Și cuvintele lor li se păreau ca basme și nu le-au crezut. 12 Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; și, aplecându-se, a văzut fășiile de pânză de in întinse la o parte și a plecat, minunându-se în el însuși de ceea ce se întâmplase. 13 Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat numit Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de la Ierusalim. 14 Și ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră. 15 Și s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei. 16 Dar ochii lor erau ținuți ca să nu îl cunoască. 17 Și le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi umblând și fiind triști? 18 Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Ești tu doar un străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile? 19 Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor; 20 Și cum preoții de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au crucificat. 21 Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri. 22 Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineață la mormânt; 23 Și negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut și o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu. 24 Și unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit chiar așa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut. 25 Atunci el le-a spus: O, neînțelepților și înceți cu inima în a crede toate cele ce profeții au vorbit; 26 Nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa? 27 Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuși. 28 Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și el s-a făcut că dorește să meargă mai departe. 29 Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este trecută. Și a intrat să rămână cu ei. 30 Și s-a întâmplat pe când el ședea la masă cu ei, că a luat pâine și a binecuvântat-o și a frânt și le-a dat. 31 Și ochii lor au fost deschiși și l-au cunoscut; și el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Și au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum și în timp ce ne deschidea scripturile? 33 Și s-au sculat în ora aceea și s-au întors la Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece adunați împreună, și pe cei ce erau cu ei, 34 Spunând: Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon. 35 Și ei au istorisit cele de pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii. 36 Și pe când vorbeau ei astfel, Isus însuși a stat în picioare în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă. 37 Dar ei erau îngroziți și înfricoșați și presupuneau că au văzut un duh. 38 Dar el le-a spus: De ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică gânduri în inimi? 39 Priviți mâinile mele și picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine că am. 40 Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, și se minunau, le-a spus: Aveți aici ceva de mâncare? 42 Și i-au dat o bucată de pește fript și de fagure de miere. 43 Și a luat și a mâncat înaintea lor. 44 Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise și profeți și psalmi, referitor la mine. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă scripturile. 46 Și le-a spus: Astfel este scris și astfel se cuvenea să sufere Cristos și să învie dintre morți a treia zi, 47 Și pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate națiunile, începând de la Ierusalim. 48 Iar voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Și, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneți în cetatea Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus. 50 Iar el i-a dus afară până spre Betania și și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Și s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei și a fost luat sus la cer. 52 Și ei i s-au închinat și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și erau tot timpul în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.