1 Atunci au venit la Isus scribi și farisei care erau din Ierusalim, spunând: 2 De ce discipolii tăi încalcă tradiția bătrânilor? Fiindcă nu își spală mâinile când mănâncă pâine. 3 Iar el a răspuns și le-a zis: De ce și voi încălcați porunca lui Dumnezeu datorită tradiției voastre? 4 Fiindcă Dumnezeu a poruncit, spunând: Onorează pe tatăl și pe mama ta; și, Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară. 5 Dar voi spuneți: Oricine ar spune tatălui ori mamei: Orice ți-ar fi de folos la mine este un dar; 6 Și astfel va fi liber să nu onoreze pe tatăl și pe mama lui. Astfel ați făcut porunca lui Dumnezeu fără efect din cauza tradiției voastre. 7 Fățarnicilor, bine a profețit Isaia despre voi, spunând: 8 Acest popor se apropie de mine cu gura lor și mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine. 9 Dar în zadar mi se închină, învățând pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor. 10 Și a chemat mulțimea și le-a spus: Auziți și înțelegeți; 11 Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceasta spurcă pe om. 12 Atunci au venit discipolii lui și i-au spus: Știi că fariseii s-au poticnit după ce au auzit acest cuvânt? 13 Dar el a răspuns și a zis: Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl meu cel ceresc, va fi dezrădăcinată. 14 Lăsați-i; ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Și dacă orbul călăuzește pe orb, vor cădea amândoi în groapă. 15 Atunci Petru a răspuns și i-a zis: Explică-ne parabola aceasta. 16 Și Isus a spus: Sunteți și voi încă fără de înțelegere? 17 Încă nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară în hazna? 18 Dar cele care ies din gură vin din inimă; și ele spurcă omul. 19 Fiindcă din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, hoții, mărturii false, blasfemii; 20 Acestea sunt cele ce spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om. 21 Atunci Isus a ieșit de acolo și s-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22 Și iată, o femeie din Canaan a ieșit din aceleași ținuturi și a strigat către el, spunând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un drac. 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și discipolii lui, venind la el, l-au implorat, spunând: Trimite-o de aici fiindcă strigă după noi. 24 Iar el a răspuns și a zis: Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. 25 Atunci ea a venit și i s-a închinat, spunând: Doamne, ajută-mă. 26 Iar el a răspuns și a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței. 27 Dar ea a spus: Adevărat, Doamne, totuși cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci Isus a răspuns și i-a zis: O, femeie, mare este credința ta, facă-ți-se precum voiești. Și fiica ei a fost vindecată din ora aceea. 29 Și Isus a plecat de acolo și a venit lângă marea Galileii; și a urcat pe munte și a șezut acolo. 30 Și au venit la el mulțimi mari, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții; și i-au aruncat la picioarele lui Isus și i-a vindecat; 31 Încât mulțimea se minuna, văzând că muții vorbesc, ciungii sunt făcuți sănătoși, șchiopii umblă și orbii văd; și glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Atunci Isus i-a chemat pe discipolii săi și a spus: Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce; și refuz să le dau drumul postind, ca nu cumva să cadă de oboseală pe cale. 33 Și discipolii săi i-au spus: De unde să luăm așa multe pâini în pustie, încât să săturăm așa mulțime mare? 34 Și Isus le-a spus: Câte pâini aveți? Și au răspuns: Șapte și câțiva peștișori. 35 Și a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. 36 Și a luat cele șapte pâini și peștii, a adus mulțumiri, a frânt și le-a dat discipolilor lui; și discipolii, mulțimilor. 37 Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile care au rămas șapte coșuri pline. 38 Și cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și copii. 39 Și a dat drumul mulțimilor și s-a îmbarcat într-o corabie și a venit în ținuturile Magdalei.