1 Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion. 2 Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor. 3 Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului. 4 Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină? 5 Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei. 6 Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi. 7 Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale. 8 Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă. 9 Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.