62
Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David.
1 Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu, de la el vine salvarea mea.
2 Numai el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina tare.
3 Cât timp veți plănui ticăloșie împotriva unui om? Voi toți veți fi uciși, veți fi ca un zid încovoiat și un gard surpat.
4 Ei se sfătuiesc numai să îl doboare din înălțimea lui, se desfată în minciuni; binecuvântează cu gura lor, dar blestemă înăuntru. Selah.
5 Așteaptă numai pe Dumnezeu, sufletul meu; căci speranța mea vine de la el.
6 Doar el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina.
7 În Dumnezeu este salvarea mea și gloria mea; stânca puterii mele și locul meu de scăpare este în Dumnezeu.
8 Încredeți-vă în el tot timpul; voi popoarelor turnați-vă inima înaintea lui, Dumnezeu este un loc de scăpare pentru noi. Selah.
9 Cu siguranță cei de rând sunt deșertăciune și cei mari sunt minciună, puși în balanță, ei împreună sunt mai ușori ca deșertăciunea.
10 Nu vă încredeți în oprimare și nu deveniți deșerți în jefuire; dacă bogățiile cresc, nu îți apleca inima asupra lor.
11 Dumnezeu a vorbit o dată; de două ori am auzit aceasta: că puterea aparține lui Dumnezeu.
12 De asemenea, Doamne, ție îți aparține mila, căci tu răsplătești fiecărui om conform lucrării sale.