1 Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele. 2 Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime, 3 Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus. 4 Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut. 5 Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor, 6 Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor, 7 Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui, 8 Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu. 9 Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei. 10 Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui; 11 Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat. 12 Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului. 13 A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă. 14 De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului. 15 A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri. 16 De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor. 17 Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie. 18 Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor. 19 Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie? 20 Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său? 21 De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel, 22 Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui, 23 Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului, 24 Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului. 25 Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate. 26 El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud. 27 De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării. 28 Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor. 29 Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă; 30 Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură, 31 Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel. 32 Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate. 33 De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare. 34 Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu. 35 Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor. 36 Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor. 37 Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui. 38 Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia. 39 Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce. 40 Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate. 41 Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel. 42 Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman. 43 Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului. 44 Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea. 45 A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit. 46 El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei. 47 Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă. 48 De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse. 49 A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei. 50 A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei. 51 Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham. 52 Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă. 53 Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor. 54 Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat. 55 De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor. 56 Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui. 57 Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător. 58 Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite. 59 Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel. 60 Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni. 61 Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului. 62 De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa. 63 Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie. 64 Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit. 65 Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului. 66 Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă. 67 Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim, 68 Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit. 69 Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna. 70 A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor; 71 De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui. 72 Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.