2
Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor. Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice. Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele. El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste. Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste. Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează. Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte. Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri. Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele. 10 Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe. 11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus; 12 Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru; 13 Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe. 14 Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă. 15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare. 16 Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini. 17 Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.