1 Sau nu știți voi, fraților, căci vorbesc cu oameni care cunosc Legea, că Legea stăpânește asupra omului cât trăiește el? 2 Căci femeia care are un soț este legată prin lege de soț cât trăiește el, dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului. 3 Deci, dacă, cât timp trăiește soțul, ea se unește cu un alt bărbat, ar fi numită adulteră. Dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului, astfel că nu este adulteră, deși este unită cu un alt bărbat. 4 Așadar, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să vă uniți cu altul, cu Cel înviat din morți, ca să producem roade pentru Dumnezeu. 5 Căci, atunci când eram în carne, patimile păcătoase care erau prin lege lucrau în membrele noastre pentru a produce roade spre moarte. 6 Dar acum am fost eliberați de Lege, după ce am murit față de cea în care eram ținuți, astfel încât slujim în noutatea duhului, și nu în vechimea literei.

7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Să nu fie niciodată! Cu toate acestea, nu aș fi cunoscut păcatul decât prin lege. Căci nu aș fi cunoscut pofta dacă legea nu ar fi spus: “Să nu poftești”. * 8 Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci, în afara legii, păcatul este mort. 9 În afară de Lege, am fost odată viu, dar când a venit porunca, păcatul a reînviat și am murit. 10 Porunca, care era pentru viață, am aflat că este pentru moarte; 11 căci păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a omorât. 12 De aceea, Legea este cu adevărat sfântă și porunca sfântă, dreaptă și bună.

13 Deci ceea ce este bun a devenit pentru mine moarte? Să nu fie niciodată! Dar păcatul, ca să se arate că este păcat, producea moarte în mine prin ceea ce este bun, pentru ca prin poruncă păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Căci știm că Legea este spirituală, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. 15 Căci nu înțeleg ce fac. Căci nu practic ceea ce doresc să fac, ci ceea ce urăsc, aceea fac. 16 Dar dacă ceea ce nu doresc, aceea fac, consimt Legii că este bună. 17 Deci acum nu mai sunt eu cel care o face, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun. Căci dorința este prezentă la mine, dar nu o găsesc făcând ceea ce este bun. 19 Căci binele pe care-l doresc, nu-l fac; dar răul pe care nu-l doresc, pe acela îl practic. 20 Dar dacă ceea ce nu doresc, fac, nu mai sunt eu cel care face, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc deci legea că, în timp ce eu doresc să fac binele, răul este prezent. 22 Căci eu mă bucur de legea lui Dumnezeu după cele lăuntrice, 23 dar văd în mădularele mele o lege diferită, care se luptă împotriva legii minții mele și mă aduce în captivitate sub legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Ce om nenorocit sunt eu! Cine mă va izbăvi din trupul acestei morți? 25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea, eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu carnea, legii păcatului.